NOTÁR s.m. 1. Funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (În trecut) Secretar al primăriei în comunele rurale. [< germ. Notar, cf. fr. notaire]. Vezi definitia »

CANALICULÁR, -Ă adj. Referitor la un canalicul, de forma unui canalicul, cu canalicule. [Cf. fr. canaliculaire]. Vezi definitia »

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar. Vezi definitia »

PROPRIETÁR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius) Vezi definitia »

EXTRACELULÁR, -Ă adj. Care este situat în afara celulei. [Cf. fr. extracellulaire]. Vezi definitia »