DATÚRA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie. (< fr. datura) Vezi definitia »

INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...]. Vezi definitia »

GUITÁRRA s.f. Instrument muzical portughez asemănător cu chitara, cu șase coarde metalice duble, care sunt ciupite cu ajutorul unor lame fixate pe două degete. [Pron. ghi-. / < port. guitarra]. Vezi definitia »

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer]. Vezi definitia »

LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare. Vezi definitia »