Definita cuvantului vertical
VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vertical
UNIONÁL, -Ă adj. Relativ la uniune, care face parte dintr-o uniune. [Pron. -ni-o-. / < uniune + -onal, după rus. soiuznii]. Vezi definitia »
INTERPARIETÁL, -Ă adj. Situat între parietale. [Pron. -ri-e-. / cf. fr. interpariétal]. Vezi definitia »
VAL s. n. meterez de pământ, ca fortificație militară. (< lat. vallum, germ. Wall, it. vallo) Vezi definitia »
MEDICINÁL, -Ă adj. care se folosește ca medicament. (< fr. médicinal, lat. medicinalis) Vezi definitia »
SUPRANATURÁL, -Ă adj. (Despre fenomene, ființe etc.; în concepțiile mistice) Care se pretinde că ar fi mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, în mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, excepțional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, după fr. surnaturel]. Vezi definitia »