HELIOTRÓP² I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță. (< fr. héliotrope) Vezi definitia »

NEOANTRÓP s.m. (Pal.) Tip uman fosil; homo sapiens. [Pron. ne-o-an-. / cf. it. neoantropo < gr. neos – nou, anthropos – om]. Vezi definitia »

EPIDIASCÓP s. n. aparat pentru proiectare, ca diascop și ca episcop (1). (< fr. épidiascope) Vezi definitia »

RECTOSCÓP s.n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. [Pl. -scoape. / < fr. rectoscope]. Vezi definitia »

CINESCÓP, cinescoape, s. n. Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune. – Din fr. cinescope. Vezi definitia »