PAROXITONÍSM s. n. tendință a unei limbi de a accentua silaba penultimă a cuvintelor. (< fr. paroxytonisme) Vezi definitia »

LASSALLEANÍSM s. n. curent în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de stat, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. (< germ. Lassalleanismus) Vezi definitia »

COLBERTÍSM s.n. (Ec.) Sistem economic potrivit căruia se cere protecționismul temporar al producției naționale, limitându-se importarea mărfurilor străine. [< fr. colbertisme, cf. Colbert – ministru de finanțe în Franța sub Ludovic al XIV-lea]. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s.n. v. epicurism. Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme) Vezi definitia »