Definita cuvantului viciu
VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu viciu
RALÍU s.n. Întrecere automobilistică de regularitate și rezistență, organizată pe parcursul a sute sau mii de kilometri pe drumuri cu diferite dificultăți, deschise traficului rutier obișnuit. [< engl., fr. rallye]. Vezi definitia »
verníu s.n. (înv. și reg.) unsoare din materii rășinoase pentru lustruirea suprafeței corpurilor. Vezi definitia »
EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »
YTÉRBIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. ytterbium) Vezi definitia »
CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate]. Vezi definitia »