Definita cuvantului vervă
VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vervă
CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. Vezi definitia »
ULTRAMICROBALÁNȚĂ s. f. microbalanță pentru cântăriri cu o precizie sub 0,01 mg. (< ultra- + microbalanță) Vezi definitia »
saláică, salắici, s.f. (reg.) seceră. Vezi definitia »
CAPUCINÁDĂ s. f. 1. afectare a devoțiunii. 2. (fam.) predică, discurs moralizator. (< fr. capucinade) Vezi definitia »
criválă, crivále, s.f. (reg.) 1. unealtă ciobănească în formă de crăcană, pe care stă drobul de sare, pentru a-l linge oile. 2. băț despicat în două la un capăt, cu care se prind șerpii. 3. parte a joagărului numită și: coacă, cocârlă, manivelă, vârtej. 4. unealtă de confecționat frânghii; crivea. 5. clește de lemn al dulgherului și tâmplarului; teasc. Vezi definitia »