SUBZISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce servește la asigurarea existenței materiale; hrană. ◊ (Înv.) Serviciu de subzistență = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente și cu mijloace de întreținere a unei unități militare. – După fr. subsistance. Vezi definitia »

COTIERĂ (pl. COTIRE) 1. apărătoare de coate (pentru sportivi care se pot lovi la coate) 2. Mânecă medicinală, elastică pentru zona cotului, având diametru mai mic astfel încât se exercite presiuni usoare asupra zone. Vezi definitia »

PROTOBROMÚRĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de brom. (< fr. protobromure) Vezi definitia »

RIBÓZĂ s. f. (Biol.) Monozaharidă cu cinci atomi de carbon, caracteristică acizilor ribonucleici, component esențial al tuturor celulelor vii. – Din fr. ribose. Vezi definitia »

ALBÁDĂ s. f. alboradă. (< sp. albada) Vezi definitia »