HIDROLÍZĂ, hidrolize, s. f. Reacție chimică între ionii unei sări și ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacție chimică între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. – Din fr. hydrolyse. Vezi definitia »

lucánică (-ci), s. f. – Un fel de cîrnat. – Mr. culucancu. Ngr. λουϰανιϰόν (Cihac, II, 671), cf. alb. lukanika, mil., ven. lugánega, sp. longaniza. Cuvînt rar, citat numai în Trans., unde ar putea fi adus din mr. Vezi definitia »

pădinúță, pădinúțe, s.f. (reg.) platou mic, plai mic. Vezi definitia »

DISCOMICÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin numeroase abcese cronice și provocată de discomicete. [< fr. discomycose]. Vezi definitia »

ECHIDISTÁNȚĂ s. f. 1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine. 2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime. 3. (fig.) calitatea de a fi echidistant (2). (< fr. équidistance) Vezi definitia »