ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »

HIPERPNEUMATÓZĂ s. f. distensie a alveolelor pulmonare și mărire a volumului pulmonar corespunzător. (< fr. hyperpneumatose) Vezi definitia »

MARGHIOLEÁLĂ, marghioleli, s. f. (Reg. și fam.) Fandoseală, sclifoseală, moft. ♦ Șiretlic, prefăcătorie. – Maerghioli + suf. -eală. Vezi definitia »

belacoásă s.f. (înv.) stofă de mătase prețioasă. Vezi definitia »

OMOGRÁMĂ s.f. (Lingv.) Cuvânt care are aceeași grafie cu un altul de origine diferită; omograf. [Cf. it. omogramma]. Vezi definitia »