PRERAFAELITÍSM s. n. curent afirmat deopotrivă în pictură și în poezie, în Anglia, la mijlocul sec. XIX, ca o reacție împotriva academismului, care, considerând operele predecesorilor lui Rafael ca apogeu al picturii, milita pentru o întoarcere la puritatea artei acestora. (< engl. preraphaelitism, după fr. préraphaélisme) Vezi definitia »

MARGINALÍSM s. n. Teorie economică ce consideră valoarea de schimb a unui produs ca fiind determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. – Din fr. marginalisme. Vezi definitia »

COMPLOTÍSM s. n. tactică de complotist. (< it. complottismo) Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme]. Vezi definitia »

FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme]. Vezi definitia »