DOSÁR, dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o problemă, la o persoană; p. ext. învelitoare (de carton) în care se păstrează aceste acte. ◊ Expr. A închide dosarul = a pune definitiv capăt unei acțiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluționarea lor în fond; a clasa. A pune la dosar = a) a pune la o parte, a nu da curs (unei cereri sau unui act); b) a nu-i păsa (de ceva), a nu se sinchisi. – După fr. dossier. Vezi definitia »

ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală și vegetală în produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani necesară întreținerii unei persoane pe care cineva o plătește, lunar, în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreținere. ♦ (Substantivat, f.) Băcănie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius. Vezi definitia »

PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. Vezi definitia »

GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis). Vezi definitia »

COȘÁR², coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile¹ (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri¹ (1, 5). – Coș¹ + suf. -ar. Vezi definitia »