AFIXÁȚIE s. f. atașare a unui afix. (< engl. affixation) Vezi definitia »

EFRÁCȚIE s. f. spargere cu intenția de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio) Vezi definitia »

CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. 3. (Biol.; în sintagma) Categorie sistematică (sau taxonomică) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului. – Din fr. catégorie, lat. categoria. Vezi definitia »

DILACERÁȚIE s.f. Dilacerare. [< fr. dilacération]. Vezi definitia »

PREDISPOZÍȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition) Vezi definitia »