damásc (-curi), s. m. – Oțel de Damasc. Lat. med. damascus, poate prin intermediul it. damasco. – Der. damască (var. adamască), s. f. (damasc), cf. fr. damas, sp. adamasco, germ. Damast, bg. damaska, pol. adamaszek, rus. adamaška; damaschina, vb. din fr. damasquiner. Cf. adamască, damă, mischie. Vezi definitia »

TIPOGRAFICÉSC, -EÁSCĂ, tipograficești, adj. (Înv.) Tipografic. – Din tipografic + suf. -esc. Vezi definitia »

MOȘNENÉSC, -EÁSCĂ, moșnenești, adj. (În orânduirea feudală, în Țară Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc. Vezi definitia »

CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc. Vezi definitia »

URSÉSC, -EÁSCĂ, ursești, adj. 1. (În descântece) (Ca) de urs. 2. (În expr.) Măr ursesc = varietate de mere roșii și dulci. Prune ursești = varietate de prune rotunde, roșietice, care se coc târziu. – Din urs + suf. -esc. Vezi definitia »