ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »

CRONICHÉTĂ s. f. cronică de dimensiuni reduse; minicronică. (< fr. chroniquette) Vezi definitia »

ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s. f. Cotitură, sinuozitate (a unui drum). ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – Întortochea + suf. -ătură. Vezi definitia »

RIZOGENÉZĂ s. f. formarea rădăcinilor. (< fr. rhizogenèse) Vezi definitia »

STEAPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas. [Pron. ste-ap-. / < germ. Steapsin, cf. gr. stear – seu, pepsis – fermentație]. Vezi definitia »