ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală. Vezi definitia »

RÓLĂ¹ s.f. Rotiță folosită la un scripete, la o mașină etc. [< germ. Rolle]. Vezi definitia »

CATACLÁZĂ s. f. zdrobirea și deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii și dislocărilor din scoarța Pământului. (< germ. Kataclase) Vezi definitia »

PÓLCĂ s. f. dans popular de perechi, originar din Boemia, vioi, însoțit de mici salturi, devenit dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr., rus. polka) Vezi definitia »

SURPRÍZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise. Vezi definitia »