PUPÍTRU s.n. 1. Masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă etc. spre a fi folosită la scris și citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicanții. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estradă]. Vezi definitia »

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. Vezi definitia »

MAGÍSTRU, magiștri, s. m. (Livr.) Profesor (în raport cu elevii săi); dascăl. – Din lat. magister. Cf. germ. Magister. Vezi definitia »

DENSOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea permeabilității la aer a hârtiei și pentru determinarea opacității materialelor fotografice. (< germ. Densometer) Vezi definitia »

DECELEROMÉTRU s. n. aparat care indică decelerația unui vehicul. (< fr. décéléromètre) Vezi definitia »