Definita cuvantului oratorie
ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oratorie
BIBLIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr. bibliologie) Vezi definitia »
zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zootehníi, art. zootehníei Vezi definitia »
PERPETUÁȚIE s.f. (Rar) Perpetuare. [< fr. perpétuation]. Vezi definitia »
DROMOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a mișcărilor în mers, a celor care presupun gimnastică respiratorie și pentru ameliorarea circulației sangvine. (< fr. dromothérapie) Vezi definitia »
GALVANOPLASTÍE, galvanoplastii, s. f. Tehnică de reproducere a obiectelor, constând în acoperirea formei sau a tiparului lor cu un strat de metal, depus prin electroliză. – Fr. galvanoplastie. Vezi definitia »