BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) și secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Președinte (1960-1964 și 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (șef al statului). A organizat înăbușirea „Primăverii de la Praga” (1968) și a elaborat doctrina „suveranității limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politică rigidă, fapt ce a dus la o perioadă de stagnare accentuată în societatea sovietică în domeniile vieții economice, sociale și spirituale. Vezi definitia »

EV- v. eu-. Vezi definitia »

elev care invata absolut totul si raspunde mereu Vezi definitia »

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum. Vezi definitia »

ASAFIEV, Boris Vladimirovici (cunoscut și sub pseud. Igor Glebov) (1884-1949), muzicolog, compozitor și pedagog rus. Lucrări teoretice („Forma muzicală ca proces”). Opere, balete („Fîntîna din Baccisarai”), muzică simfonică. Vezi definitia »