Definita cuvantului oratoriu
ORATÓRIU1, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oratoriu
CIÁȚIU s. n. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă. (< lat. cyathium) Vezi definitia »
SÚLGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în evul mediu, în țările române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec. Vezi definitia »
SOLILÓCVIU, solilocvii, s.n. Monolog format in prezența sau absența altui personaj, de care se face abstracție. Vezi definitia »
OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligatór, -oáre adj.] – Din lat. obligatorius, fr. obligatoire. Vezi definitia »
DELÍCIU s. n. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice) Vezi definitia »