spărsătúră, spărsătúri, s.f. (înv.) 1. spargere. 2. spărtură, cioblitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură, ruptură, deschizătură. Vezi definitia »

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”. Vezi definitia »

CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture) Vezi definitia »

CISTÍTĂ s. f. inflamație a vezicii urinare. (< fr. cystite) Vezi definitia »

pírcă, pírce, s.f. (reg.) 1. bibilică, câță. 2. gușă (la gât). Vezi definitia »