Definita cuvantului orație
ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orație
ofície, ofícii, s.f. (înv.) hârtie oficială. Vezi definitia »
ECOGRAFÍE1 s. f. 1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. échogramine, engl. echogram) Vezi definitia »
PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munților etc. din epocile geologice trecute. [Gen. -iei. / < fr. paléogéographie]. Vezi definitia »
IRIDECTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. [< fr. iridectomie, cf. gr. iris – iris, ektome – excizie]. Vezi definitia »
BIOTIPOLOGÍE s. f. 1. ramură a biologiei care studiază biotipurile. 2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului și existența unor corelații între caracteristicile morfologice și psihologice, de natură temperamentală și caracterială. (< fr. biotypologie, engl. biotypology) Vezi definitia »