Definita cuvantului orație
ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orație
COEDUCÁȚIE s.f. Educație a băieților la un loc cu fetele în școli mixte. [Pron. co-e-, gen. -iei. / cf. fr. coéducation]. Vezi definitia »
ZĂRZĂLÍE s. f. (Var.) Zarzără. Vezi definitia »
MACROFOTOGRAFÍE s. f. fotografiere a obiectelor mici, care dă o imagine mai mare decât în realitate. (< fr. macrophotographie) Vezi definitia »
MERITOCRAȚÍE, meritocrațíi, s. f. 1. Sistem în care se aleg persoanele talentate, cu scopul de a fi promovate pe baza realizărilor obținute. 2. Colectiv de conducere ales după criterii intelectuale. (cf. engl. meritocracy < merit + -o- + -cracy = -crație) [MW] Vezi definitia »
íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. Vezi definitia »