Definita cuvantului belea
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu belea
Prea rafinat, excesiv de subtil, complicat, greu de inteles. Vezi definitia »
córnea s.m. (reg.) diavol, drac. Vezi definitia »
únsprecelea (= unsprezecelea) num. ord. (f. unsprecea) Vezi definitia »
zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele Vezi definitia »