Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
LAMANTÍN s. m. mamifer cetaceu erbivor cu corpul masiv, asemănător cu foca, care trăiește în fluviile mari din Africa și America tropicală. (< fr. lamantin) Vezi definitia »
ANAVACCÍN s. n. vaccin cu anatoxină. (< fr. anavaccin) Vezi definitia »
PALATÍN s.m. Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. V. paladin. [< lat. palatinus]. Vezi definitia »
CRISELEFANTÍN, -Ă adj. (despre obiecte de artă) făcut din aur și fildeș. (< fr. chryséléphantin) Vezi definitia »
LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală. [Acc. și léșin] – Din leșina (derivat regresiv). Vezi definitia »