copítă (copíte), s. f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită). Vezi definitia »

HIDROCINEMÁTICĂ s. f. Ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. – Hidro- + cinematică. Vezi definitia »

SIGHIȘOREÁNCĂ, sighișorence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Sighișoara. ♦ Locuitoare din municipiul Sighișoara. – Sighișorean + suf. -că. Vezi definitia »

AMIEZÍTĂ s.f. Îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece. [< fr. amyésite]. Vezi definitia »

ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Arendaș + suf. -iță. Vezi definitia »