RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură. Vezi definitia »

LÉMĂ s.f. 1. (Mat.) Teoremă preliminară a cărei demonstrare servește demonstrării teoremei următoare. 2. Cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. [< fr. lemme, it. lemma, cf. lat., gr. lemma]. Vezi definitia »

INCÍZĂ s. f. 1. propoziție incidentă. 2. (arte) motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară. (< fr. incise) Vezi definitia »

CURÁNTĂ s. f. 1. vechi dans popular francez cu o mișcare vioaie; melodia corespunzătoare. 2. parte a suitei preclasice între alemandă și sarabandă. (< fr. courante) Vezi definitia »

GASTROENTERÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei stomacului și a intestinului subțire. [< fr. gastro-entérite, cf. gr. gaster – stomac, enteron – intestin]. Vezi definitia »