METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică]. Vezi definitia »

LOCALĂ Vezi definitia »

GÁFĂ s.f. Vorbă, gest sau acțiune nepotrivită, ofensatoare, săvârșită neintenționat. Vezi definitia »

GINÉSTRĂ s. f. mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și flori galbene. (< it. ginestra) Vezi definitia »

PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »