PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue. Vezi definitia »

EMENAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă menstruația. (< fr. emménagogue) Vezi definitia »

ALBANOLÓG, -Ă s. m. f. albanist. (< albanologie) Vezi definitia »

PALEOFITOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în paleofitologie. (< fr. paléophytologue) Vezi definitia »

STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok. Vezi definitia »