LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien. Vezi definitia »

CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite. Vezi definitia »

ciortán², ciortáne, s.n. (pop.) os, ciolan; picior de găină, copan. Vezi definitia »

PATAFIZICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în patafizică. (< fr. pataphysicien) Vezi definitia »

HURONIÁN s.n. Subdiviziune superioară a erei arhaice. // adj. Catenă huroniană = lanț de munți formați în precambrian, întinzându-se din Scandinavia până în Canada. [Pron. -ni-an. / < fr. huronien]. Vezi definitia »