PIEPTÁR, pieptare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar. Vezi definitia »

TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis) Vezi definitia »

AKBAR, Djelal ad-Din, padișah al Indiei (1556-1605), din dinastia Marilor Moguli. A lărgit considerabil granițele imperiului și s-a preocupat de organizarea internă a acestuia. Vezi definitia »

EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extra-réglementaire. Vezi definitia »

SCIZIONÁR, -Ă adj. Scizionist. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. scissionnaire]. Vezi definitia »