ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea. Vezi definitia »

călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire). Vezi definitia »

BARKLAY DE TOLLI, Mihail Bogdanovici, prinț (1761-1818), feldmareșal rus. S-a distins în bătăliile împotriva lui Napoleon I de la Borodino (1812), Leipzig (1813 ) și în campania din Franța (1814). Vezi definitia »

moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb. – 1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui. Vezi definitia »

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli. Vezi definitia »