TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Ucr. tarnića. Vezi definitia »

PIROBALÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar. (< fr. pyrobalistique) Vezi definitia »

HOMOGRÉFĂ s.f. (Med.) Grefă luată de la un individ din aceeași specie. [< fr. homogreffe]. Vezi definitia »

SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche) Vezi definitia »

ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. Vezi definitia »