cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

CONTRATORPILÓR s. n. (mar.) distrugător. (< fr. contre-torpilleur) Vezi definitia »

EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris. Vezi definitia »

AEROFÓR s.n. (Tehn.) Aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor în timpul cât stau sub apă. [Pl. -foare, (s.m.) -fori. / < fr. aérophore, cf. gr. aer – aer, phoros – care poartă]. Vezi definitia »

ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, întrebuințat la dezinfectare, la acoperirea suprafețelor cu vopsele etc. – Din atomiza + suf. -(a)tor. Vezi definitia »