Definita cuvantului fărâmătură
FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fărâmătură
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă]. Vezi definitia »
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
PRECIPITÍNĂ s.f. Tip de anticorpi care produc precipitarea antigenilor din soluții. [< fr. précipitine]. Vezi definitia »
MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom. Vezi definitia »
supletúră, supletúri, s.m. (înv.) suplinire. Vezi definitia »