PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Țara Românească și Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. Vezi definitia »

TOCÁT¹ s. n. Faptul de a toca. – V. toca. Vezi definitia »

poivănát s.n. (reg.; despre cai) priponit, împiedicat. Vezi definitia »

DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa. Vezi definitia »

PERFECTIVIZÁT, -Ă, perfectivizați, -te, adj. (Despre verbe) Care a devenit perfectiv. – V. perfectiviza. Vezi definitia »