DÍNĂ, dine, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne. Vezi definitia »

SIMFÍZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse) Vezi definitia »

xilofonístă s. f., g.-d. art. xilofonístei; pl. xilofoníste Vezi definitia »

MÂNĂ?, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. â?? Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! â?? Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. â?? Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. Vezi definitia »

pindanícă, pindaníce, s.f. (reg.) pătlagină. Vezi definitia »