PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. Vezi definitia »

SITIOFOBÍE s.f. Frică, teamă patologică de mâncare, simptom care se observă în unele boli mintale. [Gen. -iei, var. sitofobie s.f. / < fr. sitiophobie, it. sitofobia, cf. gr. sition – aliment, phobos – teamă]. Vezi definitia »

CEFALOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare diagramatică a volumului și formei capului. 2. descriere anatomică a capului. (< fr. céphalographie) Vezi definitia »

1. inflamație aposteomatoasă care se referă la formarea de abcese multiple; face parte din inflamația purulentă (sursa : „Anatomie patologica generala veterinara” – Manulella Militaru) Vezi definitia »

ECOLOCÁȚIE s.f. (Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. echolocation]. Vezi definitia »