EXTERIÓR s.n. 1. Partea din afară a unui obiect, a unui lucru; fațadă. 2. Mod de a se prezenta ca înfățișare; înfățișare, ținută. [Pron. -ri-or. / < fr. extérieur]. Vezi definitia »

TRADUCĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. (după fr. traducteur) Vezi definitia »

PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice]. Vezi definitia »

izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati. Vezi definitia »

SELECȚIONATOR, -OÁRE s. m. f. cel care lucrează în domeniul ameliorării speciilor prin metoda selecției. (< selecționa + -tor) Vezi definitia »