cocobélc, cocobélci, s.n. (reg.) melc, culbec, cuculbec. Vezi definitia »

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque]. Vezi definitia »

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles², sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ. Vezi definitia »

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, și patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) răsucit, în spirală; b) foarte încet. ◊ Expr. A tăcea ca melcul = a nu scoate nici un cuvânt. II. P. anal. 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație. 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin mașină. 4. (La pl.) Șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe. – Et. nec. Vezi definitia »

BISÚLC, -Ă, bisulci, -ce, adj. (Despre animale) Care are copite despicate. – Din fr. bisulque, lat. bisulcus. Vezi definitia »