șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea). Vezi definitia »

scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți Vezi definitia »

ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen. Vezi definitia »

prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus. Vezi definitia »