EMPIRÉU s. n. 1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. 2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo) Vezi definitia »

NEVÉU s. n. masă de zăpadă persistentă de pe munții înalți, pe cale de a se transforma în gheață, dând naștere unui ghețar; firn. (< fr. névé) Vezi definitia »

BUȘÉU s. n. prăjitură cu cremă, frișcă sau ciocolată. (< fr. bouchée) Vezi definitia »

MARMORÉU, -ÉE adj. (Rar) Marmorean. [Pron. -reu, -re-e. / < lat. marmoreus, it. marmoreo]. Vezi definitia »

dumneaeu pron. pers. (glum.) eu. Vezi definitia »