votcă facută de rusi acasă, nu industrial Vezi definitia »

maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță). Vezi definitia »

COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie. – Copaie + suf. -iță. Vezi definitia »

PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. Vezi definitia »

COȘENÍLĂ s.f. Insectă originară din Mexic, care trăiește pe cactuși și din care se extrage carminul. [< fr. cochenille, cf. sp. cochinilla]. Vezi definitia »