Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
CETÓZĂ s.f. Glucidă care conține o grupare cetonică în moleculă. [< fr. cétose]. Vezi definitia »
a fi lăsat la vatră expr. (mil.) a se elibera din armată; a trece în rezervă. Vezi definitia »
bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”. Vezi definitia »
ALEXÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță proteică prezentă în plasma sanguină, care ia parte la reacțiile de imunitate; complement (3); anticorp. [< fr. alexine]. Vezi definitia »
ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka. Vezi definitia »