HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an. Vezi definitia »

BUNYAN [bániən], John (1629-1688), scriitor englez. Autor al unei alegorii religioase ce constituie un fel de îndreptar pentru mîntuirea sufletului („Călătoria pelerinului”). Vezi definitia »

STILOFARINGIÁN, -Ă adj., s. m. (mușchi) care leagă apofiza stiloidă cu cartilajul tiroidian și pereții faringelui și ale cărui contracții ridică faringele în timpul deglutiției. (< fr. stylopharyngien) Vezi definitia »

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. Om sărac (1), nevoiaș. 2. Adj. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., adj., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine]. Vezi definitia »

corasán s.m. sg. 1. (înv.) ciment, mortar (din cărămidă pisată și var). 2. (reg.) peliniță. Vezi definitia »