Definita cuvantului branșament
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu branșament
FONOIZOLÁNT, -Ă adj. izolant fonic; insonor (2). (< fono- + izolant) Vezi definitia »
AGHÉNT s. m. v. agent. Vezi definitia »
TREPIDÁNT, -Ă adj. 1. care trepidează. 2. (fig.) agitat, plin de emoție, de tensiune; emoționant, palpitant. (< fr. trépidant) Vezi definitia »
RADIOALINIAMÉNT s. n. dispozitiv electromagnetic care permite unui navigator să fie ghidat de-a lungul unui ax. (< fr. radioalignement) Vezi definitia »
CVINT- Element prim de compunere savantă cu sensul de „cinci”, „de cinci ori”. [Var. chint-, cuint-. / < lat. quintus]. Vezi definitia »