Definita cuvantului fățuitor
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fățuitor
DORIFÓR s.m. Soldat în corpul de gardă al vechilor regi perși. [< fr. doryphore, cf. gr. doryphoros – purtător de lance]. Vezi definitia »
PREPARATÓR, -OÁRE I. adj. care prepară; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. 3. meditator. (< fr. préparateur, lat. praeparator) Vezi definitia »
colimatór s.n., pl. colimatoáre. Vezi definitia »
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. Vezi definitia »
cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceață, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpițele; horitură. Vezi definitia »