MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »

ANTIENDOTOXÍNĂ s. f. anticorp indus prin pătrunderea în organism a endotoxinelor. (< anti- + endotoxină) Vezi definitia »

POIEȚÍCĂ, poiețici, s. f. Diminutiv al lui poiată. [Pr.: po-ie-] – Poiată + suf. -ică. Vezi definitia »

a trage o țeapă (cuiva) expr. 1. a înșela (pe cineva), a escroca (pe cineva). 2. a pleca dintr-un restaurant, dintr-un bar etc. fără a plăti. 3. a nu plăti suficient sau deloc pentru un bun sau pentru un serviciu. Vezi definitia »

HAMÁDĂ s. f. podiș pietros din regiunile deșertice. (< fr. hamada) Vezi definitia »