LÁND, landuri, s. n. Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a Germaniei. – Din germ. Land. Vezi definitia »

PÓRTLAND, s. n. Ciment obținut prin pulverizarea unui amestec de argilă și de cretă calcinată. – Din fr. portland. Vezi definitia »

BOFFRAND [bofrã], Gabriel Germain (1667-1754), arhitect și sculptor francez. Reprezentant al roroco-ului, avînd o influență deosebită și în Germania (catedrala din Nancy, castelele Lunéville, Molgrange și Haroue, palatul „La Favorite” din Mainz). Vezi definitia »

HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste; p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. – Din germ. Hinterland. Vezi definitia »

DIXIELÁND s.n. Prelucrarea de către muzicienii albi a stilului de jaz negru din New Orleans. [Pron. dixilen, var. dixie s.n. / < americ. dixieland, cf. „țara Dixie”, poreclă dată statelor sudice din S.U.A.]. Vezi definitia »