PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia) Vezi definitia »

FRANCEÍNĂ s. f. colorant cu mare stabilitate la lumină, cu care se vopsește mătasea în diferite nuanțe de roșu. (< fr. francéine) Vezi definitia »

piésă (piése), s. f. – Bucată, parte. Fr. pièce. Vezi definitia »

a face siluetă expr. a slăbi. Vezi definitia »

PIELICIOÁRĂ, pielicioare, s. f. Diminutiv al lui pieliță; înveliș subțire care acoperă unele părți ale plantelor. Vezi definitia »